Se prea poate ca intre timp, de cand i-am divulgat secretul ca, prietena lui inca mai tanjea dupa fostul ei iubit (ce anume o facea sa tanjeasca, stie doar dumneaei), ea - scandalizata de dezvelirea unui adevar pe care il credea bine mascat de catre abilitatea ei de femeie ipocrita, din “lumea buna” invatata cu masti - sa fi depus eforturi in “cresterea” iubirii ei fata de el; cert e ca atunci cand l-a cunoscut pe el, nu a gasit in el persoana care sa ii stearga pe loc din memoria constienta macar, amintirea fostului ei partener de relatie. Cand flacara nu apare de la inceput, ea se va aprinde mult mai greu si cu eforturi mai sustinute, de fapt fortate, de ambele parti. Se prea poate sa fie ambitionati de multele avantaje pe care le prezinta amandoi, atat separat cat si luati la un loc, la un calcul rece al situatiei, iar “unificarea” avantajelor sa ii faca sa isi doreasca sa invinga “greutatile” care s-ar ivi in interiorul relatiei, “piedicile” sau “motivele de a se ambitiona” ; cum este analiza pe care o fac eu, in acest moment, alegandu-i ca studiu de caz, al perechilor care se angajeaza in acest tip de relatii, studiind motivele pentru care “se plac ” atat de mult, dat fiind faptul ca, eu stiu cateva lucruri esentiale despre ei doi, si anume ca, nici unul dintre ei nu are afinitate pentru tipul de partener pe care il reprezinta celalalt. Idealurile lor de parteneri nu sunt intrunite in cazul relatiei pe care si-au stabilit-o, iar acest lucru inseamna ca fiecare trebuie sa aseze in balanta, la care dintre pretentii trebuie sa renunte ca sa faca relatia sa “mearga” echilibrat. Au tot interesul sa o faca sa functioneze pentru ca, sunt doua persoane care, unindu-si fortele pecuniare, isi vor putea “vedea” visurile cu ochii. Silvia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu