5 aprilie - Înapoi, spre casa. În Budapesta, în aeroport, desenz o pe o foaie „I’m hungry in Hungary” si râd copios de jocul de cuvinte descoperit din întâmplare. Suntem morti de oboseala si de foame, vrem cu totii acasa, sa stam lungiti dupa o calatorie de 19 ore, si sa mâncam ceva ce nu am mâncat toata saptamâna: o ciorba, „ca la mama acasa”. Tren, avion, bus, si iata-ma înapoi la Sibiu. Cu ochii mari, cu sufletul mic, cu trupul zdruncinat si un chef mre sa plec iar într-o calatorie. Caci oriunde pare mai bine decât în România (senzatia aceasta am avut-o chiar si în Ucraina!). Sunt curioasa de Franta, Spania, Grecia. Sunt curioasa defapt de orice, nu mai am stare în tara mea. Poate penru ca nu sunt românca 100 % si ca nimic nu ma leaga atât de strâns de tara asta, poate pentru ca m-am simtit atât de bine în tara stramosilor mei si ca m-am regasit cu obicieiurile ei, în stilul de munca al nemtilor. Ca sunt punctuala si exacta, ca zic verde în fata (indiferent daca ma adresez unui profesor sau unui prieten), ca ma îmbrac dupa legile mele si nu dupa moda, ca nu sunt materialista, ca îmi place sa traiesc clipa si ca spun raul zâmbind. Dar pâna sa fac ceva în acest sens, o sa ma vaccinez cu pozele din acesta calatorie-experiment, sperând sa o iau din loc cât mai repede (nu Octavian). Prin mintea mea, un pitic iar apasa zeci de butoane interzise.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu