1 aprilie - Pentru ca lumea e într-adevar mica, în drum spre universitate, în tramvaiul 6, ne întâlnim cu o studenta românca de la facultatea noastra din Sibiu. Alexandra devine ghidul nostru prin labirintul Hochschule Magdeburg Stendal. Universitatea lor, cu 18 cladiri arata ca acele complexuri academice din filme. De data aceasta, în acest film joc si eu si mor de încântare. Sunt de o suta de ori mai bine dotati ca noi, cantina e un adevarat restaurant cu zeci de specialitati, studentii, iesiti din tiparele din România (punk-isti, dubiosi rasi în cap cu tot felul de piercing-uri, fete în fuste de piele cu ciorapi lycra rupti, baieti cu veste si camasi cu patratele) misuna prin cladiri, stau pe iarba sau joaca în picioarele goale volei. Asa da, îmi zic eu, simtindu-ma studenta parca pentru prima oara în viata mea.
Aici, vizionam cele 6 filme din proiectul „Go East” - 3 românesti si 3 germane, le comentam, ne împartim pe grupe si ne apucam de partea a doua a proiectului: realizarea booklet-ului, a subtitrarii filmului si a unui film „Making of”. Românii se simt bine, întrucât filmele noastre, cu exceptia unor imagini tremurate sunt mai bune ca ale nemtilor. (pentru cine nu stie, „Go East” este un proiect realizat în doua etape între Hochschule Magdeburg Stendal, Germania si Facultatea de Jurnalistica a Universitatii ,,Lucian Blaga’’ din Sibiu. Studentii din Magdeburg au contribuit împreuna cu studentii sibieni la conceperea unui film documentar despre cultura, traditia si influenta sasilor asupra Sibiului). Ne distram copios pentru ca germanii au vrut sa ne faca o supriza placuta, punând pe fundalul unui film o melodie româneasca.
Dar, spre nenorocul lor, au ales „Zavalaidânga” a lui Margineanu, iar la auzirea versurilor, profesorii care ne-au însotit nu mai stiau sub ce scaun sa se ascunda de rusine. Noi, tinerii români, am râs atât de mult, ca pâna seara toti aveam febra musculara la gura. Seara mergem la o piesa de teatru în care joaca si cinci români. Ca sa vezi iar...cât de mica este lumea, sau câti de multi români sunt...pe peste tot. Noaptea ne-o petrecem în „Baracka”, un fel de discoteca unde se asculta muzica retro. Românii mei dau clase la dans, iar eu agat un neamt bisexual. Baietii din grup ma cearta sa nu fac prostii cu strainii si atunci ma reorintez catre un român pentru care aveam o pasiune ascunsa înca din anul I de facultate. Pasiunea-criozitate se consuma si... gata, cam atat pentru ziua de astazi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu