Sincer, in momentul citirii ma simteam ca la razboi. Cu exceptia lui Rosie, sora lui Vasi, nimeni nu radea, nimeni nu glumea. Mi s-a parut cam ostil totul, ca si cum lupta era deja pierduta. Din contra, lupta nici macar nu fusese inceputa. Nu am regasit niciun strop de optimism, niciun strop de entuziasm in absolut niciun personaj cu exceptia lui Rosie de asemenea. O alta scena care m-a nemultumit a fost cea in care Riley afla de Sindicat. A fost ceva de genul: "wow, deci nu sunt nebun pana la urma" si apoi cand ii spune mamei ei de Sindicat. Cosmina accepta totul fara niciun comentariu si a avut o reactie asemenea cu cea a fiicei ei. Cel mai palpitant moment din carte, care m-a miscat, a fost cand Cosmina le-a relatat fiicei ei si lui Vasi despre anumite secvente ce urmau sa se intample in viitor. Totusi, Cosmina, la randul ei, a fost un personaj destul de insipid, vag conturat, chiar sters, care nu prea a avut un trecut glorios incat sa fie macar memorat. Cred ca as mai avea multe de adaugat, dar nu vreau sa va stric buna dispozitie in legatura cu aceasta carte. Poate nu am eu o experienta prea larga in domeniul recenziilor, dar imi cunosc gusturile si stiu ca aceasta carte a fost pe placul meu doar din perspectiva ideilor si a modului de imbinare a evenimentelor, atat. Chiar daca a fost o carte primita gratuit pentru recenzie, din pacate nu ii pot da o nota foarte mare.