31 martie - Reîntâlnirea cu studentii germani din cadrul proiectului „Go East”. Mergem cu ei la Kartoffenhouse, unde mâncam delicatese culinare si bem bere uleioasa în pahare enorme. Mai apoi, dragii de ei ne duc într-un pub, unde descoperim, ca si daca ai 60 de ani si esti afon, daca esti cu prietenii tai, trebuie sa ai tupeu sa te urci pe scena si sa participi la karaoke. „Schaisse” îsi spun barmanii când aud ca suntem din România. Noua nu ne pasa, ne simtim bine si ne fotografiem nonstop. La iesire, gasim un avizier plin de carti postale, cu care ne umplem buzunarele. Ca doar suntem români. ..În hostel, baietii ramân la un poker care se termina la ora 4 dimineata. Fetele se retrag în camerele lor si adorm cu bârfa pe buze.
In my Greems
România - Ungaria - Germania si Retur. Greems reprezinta visele mele verzi acumulate în timp si devenite realitate în câteva momente, reprezinta cele cinci zile petrecute în tara stramosilor mei, în Germania. Excursia aceasta m-a ajutat sa descopar poporul german, sa trec de bariera prejudecatilor îngurgitata pe cale mediatica. În acelasi timp, departe de România, am înteles mentalitatea româneasca si m-a facut sa am un nod în gât de câte ori mi-am adus aminte de unde vin si cine sunt. Plecata alaturi de 14 studenti pentru un schimb de experienta în domeniul televiziunii, nu doar ca am învatat un alt alfabet al mediei, dar m-am întors acasa cu zeci de impresii pe care o sa vi le împartasesc si voua.
Hungaria - 30 martie. Ungaria este, din pacate, în aceasta calatorie doar o tara de tranzit. Îi zâmbesc si trec mai departe, fara prea mult entuziasm, întrucât cu limba ei sunt familiarizata si nu percep ca sunt „în alta tara”. În patria lui Attila, toate taxiurile sunt negre, drumurile sunt enorme, casele sunt vopsite în culori stridente, orasele se lungesc pe n km, oamenii zâmbesc mai mult. Au poate si de ce. Îmi aduc aminte de fostul meu iubit, csillu, care locuieste în apropierea Budapestei si ma gândesc ce fericit este sa traiasca într-o tara mai civilizata ca România si unde, cu pasiunea lui (tuning) are viitorul asigurat. Aeroportul din Budapesta este impresionant, iar regulile lui, pentru una care merge pentru prima oara cu avionul par a fi prea stricte. De aici, îmi ramâne în minte, bancul lui Andrei despre unguri: „Stiti bancul cu chitara?”: Chit arata ceasul?”...
Calatoria cu un Easy Jet. Decolarea îmi da o stare de un gol imens în stomac, în rest, parca merg cu masina cu peste100 km/h. Nu pot sa cred ca sunt deasupra pescarusilor, deasupra granitelor. Imaginati-va leganatul unui pai portocaliu pe deasupra unui lapte fiert urias cu mii de bule si caimac. Yummi...Iar din laptele asta imens se vad uneori serpi-râuri, gândaci-case, râme-sosele, buburuze-stadioane. Acesta este farmecul calatoriei cu avioul.Chiar ma simt la înaltime, chiar sunt cu capul în nori. Si dupa mult timp, vorbesc doar la propriu!. Simt furnicaturi prin tot corpul si am un singur lucru de facut: sa numar minutele (70 la numar) pâna aterizam, ca sa ma simt iar, în siguranta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)